iercurea e zi cu dichis. Inainte era "seara de club din timpul saptamanii". Mult mai inainte de asta au fost lectiile de chitara. Acum e zi de Matei. Nici nu stiu cum s-a intamplat, cert e ca de o vreme, marti seara ma suna un numar de fix. Raspund de fiecare data cu o mica teama. De ce sa ma sune cineva de pe fix?
"Sa nu intarzii ca incepe ora de engleza"
"Matei? Saaaaaluuut!"
"Te-am sunat sa-ti spun sa promiti ca nu intarzii maine ca am ora de engleza si nu ma lasa doamna. Sa nu vii la 4 sau la 5"
"Nu intarzii Matei. La cat ti-am zis ca vin? La 3 nu? Asta inseamna ca ajung la 3 fix"
"Stiu dar sa nu intarzii asta vroiam sa-ti spun pa"
Aici nu se aude tonul, se aude televizorul pe fundal. E un timp pe care il lasa el de la el asa, cu toate ca a terminat tot ce avea sa spuna. Matei nu se incurca cu prostii, da telefon pentru ca vrea sa spuna ceva. Nu intelege sensul cordialitatilor de inceput si sfarsit, cu atat mai putin flecareala de convenienta.
"Bine Matei" e o chestie cu copii mici, le spui pe nume la telefon. Ca si cum nu si l-au invatat bine inca si trebuie sa insisti cu asta, ca la cateii mici "Ne vedem maine la 3 fix"
"Binepa" aici e tonul.
O sun inapoi pe soramea, pe mobil. Ii zic ca m-a sunat. Imi zice ca e ingrijorat ca n-o sa-l lase doamna de engleza sa iasa din clasa dupa ce incepe ora, face treispe-paispe de o ora. Insista si ea sa nu intarzii.
E crucea mea, asa ca nu ma necajesc cu una cu doua. Eu chiar nu aveam de gand sa intarzii.
***
Plec de acasa la 3 fara un sfert. Caut disperat un taxi si injur in gand tot timpul pana la scoala. Trecem pe rosu de doua ori dar soferul e relaxat. Ii povestesc despre nepotelul meu si cum i-am promis ca mergem la muzeul armatei. Are si el 3 copii. Doi gemeni. Dificili gemenii. Eu par ingrijorat non stop si ma uit la ceas continuu, ca si cum ar fi un cronomentru. Nu stiu cum altfel sa comunic cu taximetrstii, fac scenete ca altfel nu stiu.
Il rog sa ma astepte in fata si o zbughesc. Furie de copii peste tot, torpile mici care iti vajaie periculos sub nivelul soldului. Ma opresc in capul scarilor si trag aer in piept, sa nu se prinda ca am alergat. Realizez ca e doar un copil, dar automatismele sunt automatisme si eu intarzii destul de des cat sa-mi fac tabieturi si cu chestia asta.
Usa clasei e inchisa. Injur printre dinti si intru. Cateva fetite incep sa chiuie alert
"Unchiu lu' Matei ! Unchiu lu' Matei ! Unchiu lu' Matei !"
Intai ma uit la ele zambind dar realizez ca nu eu eram strigat. Se alerteaza intre ei. A urmat alta strigare aproape imediat.
"Mama lu Marius ! Mama lu Marius ! Mama lu Marius !"
Al meu iese de sub un dulap. Sau dintr-un dulap. Transpirat si rosu in obraji, cu vesta pe dos si manecile de la camasa deschise si indoite la capete. Se uita fugitiv la mine si tasneste spre o banca, unde avea pregatit ghiozdanul.
Ne salutam baieteste, adica dam noroc. Il incurca treaba asta cu datul mainii, e mai obisnuit sa dea pup. Sau sa ia pup mai exact. Cand vin spre el cu mana intinsa se blocheaza putin si se uita intr-o parte, expunand obrazul.
"Ti-ai luat toate cartile? "
" Nu am nevoie de toate cartile maine. Astea raman aici"
E o scoala privata si isi tin toate cartile acolo. Le iau cu ei doar pe cele pe care trebuie sa-si faca teme. La mine nu era asa si nu inteleg, ii sugerez sa le ia pe toate dar ma prind din privirea incurcata.
Il ajut sa-si puna hainuta si plecam. Se intoarce sa faca cu mana in directia fetelor-alarma, foarte evaziv. Nu se uita nimeni la el. Ies dupa el din clasa si ii spun:
"Ti-a facut o fata cu mana"
"Da, i-am facut si eu"
Eticheta difera. Gestul conteaza pentru altcineva.
Facem doi pasi si imi amintesc sa-l intreb daca a mancat tot. M-a pus soramea.
"Am mancat doar senvis"
"Ti-a facut Monica senvis?"
"Nu - Edi" zice si se gandeste putin cu mana la barba.
"Sa iau si lapte cu cornflakes?"
"..."
"Il iau ca poate il mananc mai tarziu"
Pleaca in clasa si ma duc dupa el, ingrozit ca o sa-si puna cine stie ce cutie cu lapte in ghiozdan.
Ia din banca o casoleta de plastic. I-o iau din mana si o scutur. Nu e lichid. E ca un fel de budinca asa.
***
"Mergem la Muzeul Militar va rog"
"Si poti sa si tragi cu ele? Te lasa?"
"Nu poti sa tragi cu ele, nu are nimeni voie sa traga cu ele. Doar te uiti. Ai vazut vreodata tanc de-adevaratelea?
"Da, la televizor si la jocuri"
"Nu e de-adevaratelea ala. pe asta poti sa pui mana"
Liniste. Mergem in taxi si e cald afara. Ii curg broboane de transpiratie de la capetele firelor de par de pe frunte si tample. Rog taximentrisul sa inchida geamurile. Le inchide ca are si el copii. Murim de cald dar macar nu racim.
"Ce-ai facut azi la scoala?"
"Bine"
Realizez cat de stupida e intrebarea si cat de satul de ea ar trebui sa fie pana acum.
"Ai facut vreo boacana?"
Pauza. Sta sa se gandeasca.
"Am 100 de puncte" declara, foarte sigur pe el. Nici nu se uita la mine, se uita afara la lumea de pe trecerea de pietoni.
"Ce inseamna ca ai 100 de puncte?"
"E regulamentul. I-am dat Monicai. " Aici eu trebuia sa ma simt prost ca nu comunic cu grupul de oameni mari. Nu stiu care e regulamentul si il rog sa-mi explice, fericit ca n-o sa stam tacuti pana la muzeu.
"Pai daca bati un copil ai minus 50 de puncte, daca vorbesti neintrebat ai minus 30 de puncte, daca vorbesti urat cu doamna ai minus 50 de puncte, daca lasi dezordine in sala de clasa la banca ta ai minus 50 de puncte. Mai era ceva dar nu-mi amintesc"
Sta concentrat.
"Daca mergi la baie ... fara sa ceri voie... sau bei apa... ai minus 20 de puncte" E nesigur. Am sa verific.
"Si nu te lasa sa pleci la baie in timpul orei?"
"Nu. Trebuie sa te gandesti inainte. Doamna de franceza ne lasa sa mergem daca spunem in limba ei."
"Pai si stii? Ia zi in franceza?"
Nu zice bine si vede ca m-am prins asa ca se enerveaza. Nu mai vrea sa insiste
"In engleza stii sa zici?"
"La engleza nu ne lasa"
Stam la Universitate si transpiram amandoi in taxi cu geamurile inchise. Eu tolanit intr-o parte - el in cealalta. Il mai sterg de transpiratie din cand in cand. Refuz sa ma dau batut si mai incerc odata.
"Si ai toate toate punctele?"
"Un copil mai are numai 20 ca s-a batut cu fetele si a tipat la doamna"
"Si ce face acum? Ii scade nota la purtare?"
"Aaaa nu . Cum adica? Poti sa-ti iei punctele inapoi. Daca faci curat in toata clasa in pauza ai plus 10 puncte, daca o ajuti pe doamna la cantina ai plus 10 puncte si daca faci o fapta buna ai plus 50 de puncte"
Taximetristul rade infundat din fata. Se sterge pe cap cu batista si intra in conversatie
"Deci poti sa bati un copil pe zi daca faci curat in fiecare pauza !"
"Nu ca nu m-am mai dus la karate si imi plac pauzele"
Intarziem la Muzeu si trebuie sa ne rugam sa ne mai dea voie inauntru. Ma pune sa ii citesc toate specificatiile tehnice de pe tancuri. Dupa 2 ore de haladuit prim sali mi se face o foame crunta, cu ameteli. Imi da Laptele cu cornflakes. N-avem lingurita si confectionez una din capacul de plastic. E speriat de figurile din ceara de peste tot. O doamna ii explica ce si cum. Paseste cu grija in continuare. A vazut un film si stie ca e periculos noaptea in muzee. Imi arata toate sabiile "de aur".
"Cat costa tot muzeul asta? Cat casa noastra? Mai mult nu?"
"Mult mai mult"
"Dar sabia asta de aur? Cat masina Monicai" ii zic. Dar e mult mai valoroasa ca nu se gasesc de cumparat"
"Pai si ei de unde au luat-o?"
"Era ingropata de mult pe un teren de batalie"
"Sa stii ca se gasesc sabii asa, eu am mai vazut in Stapanul Inelelor"
***
Ne intoarcem cu autobuzul si apoi cu metroul. E obosit si sacait. Ma atentioneaza sa nu ii dau drumul la mana in pasaj la Victoriei ca sunt multi oameni, sa nu ne pierdem.
Eu sun in disperare cautand o bicicleta imprumut si ma aude vorbind. Ii povestesc ce vreau sa fac cu ea si ca sunt necajit ca nu gasesc.
"Lasa, gandeste-te ca macar ai vazut muzeul armatei" imi spune impasibil la trecerea de pietoni.
"Sa nu-i spui Monicai ca am intarziat."
"Sa nu spui lu' Monica ca n-am mancat lapte cu cornflakes"
